Pérsiu

Dendi Güiquipeya
Debuju Pérsiu

Pérsiu [ˈpɛɾsju] (en latín Aules Persius Flaccus [ˈɑu̯leːs ˈpersɪʊs ˈflakːʊs]) hue un satíricu latinu el sigru I.

Via[Edital | Editá'l códigu]

Las enteracionis tocantis a esti autol procein duna via escrita pol Valériu Probu[1], quien en pocas parabras cuenta el origin i la cortina via el pueta Pérsiu.

Nacéncia[Edital | Editá'l códigu]

Tuvu nacéncia nel monicípiu etruscu de Volaterra (ogañu Volterra), quandu los cónsulis Fábiu Pérsicu i Lúciu Vitéliu, en Diziembri el 34 ed. C. El nombri que sal nesta via[2] es el de Aules, enque otrus le dan el nombri de Aulus u Aulius, praenomina de mayol gastaeru. Pérsiu vivió entri los prencipaus Tibériu i Nerón.

Família[Edital | Editá'l códigu]

La família era de quartus, preteneciendu al ordin eqüestri. Su pairi hue Fracu, quien murió tuviendu su iju apeninas seis añus. Su mairi hue Fúlvia Sisénnia. Ésta se convoó con el caballeru romanu Fúsiu alatrás la muerti el primel mariu.

Estuyus[Edital | Editá'l códigu]

Pérsiu estuyó hata los dozi añus nel su puebru natal, Volaterra. Alogu aballó pa Roma embaju los endirguis el gramáticu Rémiu Palemón i el hablaol Vergíniu Fravo. Estus maestrus, de pensaeru crassicista i purista[3], a la escontra las moas la epoca, le deprendierun los prencípius essencialis las letras i la oratória.

Tres añus endispués conoció a Cornutu, con quien hizu güena gavilla hata la su muerti, i quien lo envereó pola filosofia estoica. Compartió crassis con otru los huturus puetas de caraiti estoicu, Lucanu, quien assiguraba gustali los velsus Pérsiu[4]. Pol mé Cornutu conoció velollí tamién a Séneca, cuyu áziu filosófiu no le cumprió [5].

Muerti[Edital | Editá'l códigu]

Pérsiu Fracu murió de mu nuevu, con apeninas ventiochu añus, quandu Públiu Máriu i Afíniu Galu cónsulis, enas calendas Deziembri el añu 62 e. C. nel su cortiju, sigún atestiga la Vita Persii [6] duna malotia al estógamu.

Obra[Edital | Editá'l códigu]

Fracu escrebió várius librus de moçu en velsu, asseñalandu un libru de prestesta i algotrus velsus paí de los que ná sabemus. L’únicu que se conselva de Pérsiu son seis pieças satíricas que ya el su maestru Cornutu s’avió pa conselval pol su caraiti moralizanti. Estas obras premanecin embaju el entítulu de Saturae. Nél, hueraparti las obras satíricas, vien de compaña unus velsinus coliámbicus (catorzi en total) que sirvi de epílogu a l’obra.

Las Saturae[Edital | Editá'l códigu]

Son seis las sátiras que se conselvan de Pérsiu, nun momentu en que las letras romanas les petecia el escrebieru críticu la socieá, con autoris comu Juvenal nessi mesmu géniru u Marcial nel epigrama. Nellas se has un retrataeru hirienti la realiá el momentu, enque, a la escontra de Juvenal, Oráciu i el própiu criaol el géniru, Lucíliu, en Pérsiu, con un lenguagi própiu, las sátiras tienin una huélliga mas recarcá el pensaeru estoicu, de má que el propósitu moralizanti es mas dreitu. El ergumentu las sátiras es velequí esti:

  • Satura I. Tien caraiti pogramáticu, andi se justifica comu cautivaol el géniru, mentandu a Lucíliu. Nella s’alvierti la enterria a las moas elénicas i el gustu polo arcaicu i própiu, pusiendu pol delantri los ojus el letol lo corrutu la Roma los sus tiempus. Assina empiença la su obra:
O curas hominum! o quantum est in rebus inane!

'quis leget haec?' min tu istud ais? nemo hercule. 'nemo?'

uel duo uel nemo. 'turpe et miserabile.'[7]

A, precupaciones los ombris! A, quántu de horru ai enas cosas!

«Pi quién va a leyel estu?» Lu tu me izis essu? La Vilgen, naidi! «Naidi?»

Un pal dellus u naidi. «Cosa fea i miserabri!»


'
  • Satura II. Está escrita al mó i manera las cartas i arremeti contra el materialismu.
  • Satura III. Hurga a la filosofia i al estuyaeru. Es una crítica al tolondongu la moceá.
  • Satura V. Agraeci a Cornutu los sus endirgus i assina trata el tema la libertá moral.
  • Satura VI. De ton mas epicúriu que estoicu, apela a la aurea mediocritas, contrapusiendu al garruñu contra el daón.

Coliambus[Edital | Editá'l códigu]

Los coliambus son catorzi velsus qu’arrematan la obra i que son de duosa autoria. En muchas eicionis apaicin a lo primeru, enque la crítica muelna crei que preteneci al caberu. Están escritus en trímetrus escazontis. Nestus velsus Pérsiu s’escusa de no sel un pueta de nacéncia ni de escrebil de mó alumbrau polas Musas, sino con una ténica particulal. Critica la literatura la corti, andi la retólica puei poncima el arti literáriu. Assina son los tres primerus velsus:

Nec fonte labra prolui caballino

nec in bicipiti somniasse Parnaso

memini, ut repente sic poeta prodirem[8].

Nin ena Huenti Caballina abarbé

nin belmi soñau nel Parnasu de dos cimeras

me recuerdu, de móis que de repenti assín pueta me hiziera.


'

Abreviaturas[Edital | Editá'l códigu]

Esti autol tien la abreviatura Pers., dalcuerdu con el dicionáriu Oxford.

Referéncias[Edital | Editá'l códigu]

  1. Val. Prob., Vita Persii.
  2. Vita Persii l. 1
  3. Cortés Tovar, R., Persio, "Introducción general"
  4. Vita Persii, ll. 20-1.
  5. Ibidem, l. 23.
  6. Ibidem l. 50
  7. Pers. I 1-3.
  8. Pers. 1-3

Bibliografia[Edital | Editá'l códigu]

  • Juvenal. Persio. Sátiras, entrod. R. Cortés Tovar, trad. M. Balasch, Mairil, Gredos, 1982.
  • VV., Oxford Latin Dictionary, Oxford, Clarendon Press, 1968.
  • Clausen, W. V., A. Persius Flaccus. Saturae, 1959.

—M. Valerius Probus. Vita Persii, 1959.

  • En Commons ai conteníu multimedia sobre Pérsiu.


Sátira latina

Menipu  · Lucíliu  · Oráciu  · Séneca  · Juvenal  · Pérsiu

Guipal mas endirguis al tentu...