Prometeu

Dendi Güiquipeya
Prometheus, de Gustave Moreau

Ena mitología griega, Prometeu [pɾomeˈtew] (en griegu Προμεθεύς [promeˈthews] «"previsión") hue unu los sieti Titanis, criaol i amanti dela umanidá.

Parentescu[Edital | Editá'l códigu]

Prometeu hue iju de Japetu (sigún algotras versionis del giganti Uromidonti) i la nimfa Climena. Los sus ermanus huerun Epimeteu, Alanti i Menéciu. Hue pairi de Ducalion junta Celenu.

Mitus[Edital | Editá'l códigu]

Engañiju a Zeus[Edital | Editá'l códigu]

En estuviendu nuna quimera por qué cachus del toru sacrificau pretenecían alos diosis i qué a los ombris, Prometeu hue llamau comu álbitru. Assinque solló i ataraçó un toru, cuya piel cosió hiziendu dos bolsas. Nuna dellas entró la carni, incultá embaxu'l estómagu, i n'otra'l rebotallu conos güesus i la grassa. Quandu Zeus hue a eligil entre dambas las dos bolsas, reparandu nel pelitasqui, se queó cona bolsa que tenía las escarpícias. Endinau con Prometeu, qu'endispués de entruchilá-li s’estava riyendu, lo castigó, privandu alos ombris del huegu.

Robu del huegu del Olimpu[Edital | Editá'l códigu]

Endispués de castigal Zeus alos ombris a que comieran la carni crúa, Prometeu ruegó a Atenea que le dexara entral-si nel Olimpu a escondichas. Endrentu prendió un fachu alampandu un cachu de carbón que pusu nel güecu'l tallu dun cañiherru grandi, que por ardel despacinu era mu acorríu alos ombris pa calental-si i alumbral-si.

Efestu encaenandu a Prometeu, de D. van Baburen

Encaenamientu de Prometeu[Edital | Editá'l códigu]

Comu castigu, Zeu smandó a Efestu crial una mujel de barru, Pandora. Esti sel hue entriegau a Epimeteu comu dáiva. No estanti, Prometeu anteriol le dio'l avisiju. L'ermanu despreció ala mujel i Zeus, mu enhuscau, mandó que encaenaran a Prometeu enas montañas del Cáucasu. Pallí, el bienhechol dela umaniá hue condenau a qu’un butri l’esgarrara el su hígau de día, golviendu-li a crecel de nochi. Es soná ena literatura griega l’obra d’Esquilu, Prometeu encaenau.

Liberaeru[Edital | Editá'l códigu]

Angunas versionis hazin comu liberaol a Eracli, quien, en viajandu pal Jardín delas Espéridis, hondeó una frecha pal butri. Zeus no quixu castigal otra vezi a Prometeu por sel su iju Eracli quien lo salvó.


Relación con otras colturas[Edital | Editá'l códigu]

Prometeu atija con el dios babiloniu Ea, criaol dun superombri cona sangri de Kingu, a la escontra d'Aruru, que bichó un ombri barru. Prometeu tien relación cona palabra sáscrita pramantha «esvástica», símbolu del sol quandu está canteau pa la derecha en muchas colturas.

Bibliografia[Edital | Editá'l códigu]

  • Esquilo, Tragedias, trad. B. Perea, Mairil, Gredos, 1982.
  • Graves, R., Los mitos griegos, Barcelona, RBA, 2005.
  • Hesíodo, Obras y fragmentos, trad. A. Pérez Jiménez y A. Martínez Díez, Mairil, Gredos, 1982.