Prunus salicina

Dendi Güiquipeya
Prunus salicina (?)
Prunus salicina
Otrus nombris: {{{algotrasdenominacionis}}}
Estau de conservación
Conselvación dePrunus salicina
Crassificación científica
Reinu
Plantae
Filu
Magnoliophyta
Crassi
Magnoliopsida
Ordin
Rosales
Familia
Rosaceae
Géneru
Prunus
Especii
''P. salicina''
Autol
Lindl.

Prunus salicina; tamién llamau cirgüelu chinu y ciruelu japonés, es un pequeñu árvu originariu de China, manqui en la actualidá tamién se cultiva en Corea, Japón, los Estaus Uníus, Australia y Uropa.

Frolis.
Ojíu la planta.
Frutu en el árvu.
Hojas.

Usus[Edital | Editá'l códigu]

Cocina[Edital | Editá'l códigu]

A nivel mundial, la mayor parti la produzión e cirgüelas japonesas se consumi en frescu. En el Hemisferiu Norti, las primeras frutas aparecin en el mes e juliu y s'estila avel en el mercau hata el mes e septiembri.

Este tipu de cirgüela es la más abundanti en el mercau pa consumu directu. Las variedais e cirgüelu europeu s'cultivan una jartá menus que las e cirgüelu japonés, y los sus frutus se destinan prioritariamenti a la industrialización (por ejemplu, pa la obtención e cirgüelas desecás).

En China s'estila pa la venta de fruta caramelizá, con azúcar, sal, y licor. En Japón, tamién s'estila cuandu la cirgüela está a meyu madural com'aromatizanti d'un licor llamau shumo shu,photo en China tamién se hazi un licor con los frutus.[1]

Medecina[Edital | Editá'l códigu]

Los frutus (la cirgüela) tamién s'estilan en la Medecina china tradicional. Tamién son una huenti natural d'antioxidantis.[1]

Véasi tamién[Edital | Editá'l códigu]

Huentis[Edital | Editá'l códigu]

Referéncias[Edital | Editá'l códigu]

  1. González-Flores D, Velardo B, Garrido M, González-Gómez D, Lozano M, Ayuso M.C, Barriga C, Paredes S.D, Rodríguez A.B. (2011). "Ingestion of Japanese plums (Prunus salicina Lindl. cv. Crimson Globe) increases the urinary 6-sulfatoxymelatonin and total antioxidant capacity levels in young, middle-aged and elderly humans: Nutritional and functional characterization of their content". Journal of Food and Nutrition Research 50(4): 229-236.

Bibliografía[Edital | Editá'l códigu]

  • Flora of China Editorial Committee. 2003. Fl. China 9: 1–496. Science Press & Missouri Botanical Garden Press, Beijing & St. Louis.

Atijuss[Edital | Editá'l códigu]