Teta

Dendi Güiquipeya

Greek letter theta.png
Alfabetu griegu
Α α Alfa Β β Beta
Γ γ Gama Δ δ Delta
Ε ε Éssilun Ϝ ϝ Digama
Ζ ζ Zeta Η η Eta
Θ θ Teta Ι ι Yota
Κ κ Capa Λ λ Lambda
Μ μ Mi Ν ν Ni
Ξ ξ Xi Ο ο Omicron
Π π Pi Ϻ ϻ San
Ϙ ϙ Copa Ρ ρ Ro
Σ σ Sigma Τ τ Tau
Υ υ Ípsilon Φ φ Phi
Χ χ Hi Ψ ψ Psi
Ω ω Omega Ϡ ϡ Sampi
Alfabetu griegu




Teta es el nombri la novena letra el alfabetu griegu.

El su nombri en griegu antíguu era θῆτα [thɛ̂ːta] i en muelnu θήτα ['θita].

Esta letra rescreci del alfabetu feníciu tēth. Es l’única las consonantis llamás aspirás que procei del alfabetu norsemíticu. En latín esta letra hue trescrebia cumu th: Thetis (gr. Θέτις).

Representaba en griegu antíguu al fonema consonánticu oclusivo dental sordo aspirau /th/: θάλασσα [tha̋lassa]. Pol lenición, esti fonema ya en epoca emperial, escomiençó a prenuncialsi cumu una consonanti fricativa /θ/, prenunciación que es la que sobrivivi: θάλασσα ['θalasa].

Nel sistema numeral griegu, la θ representa al 9 (θ´) i al 9000 ().

Cumu símbulu fonéticu, endrentu el API, representa al fonema consonánticu fricativu entridental sordu /θ/.

[eital] Bibliografia

  • Berenguer Amenós, J., Gramática griega, Barcelona, Bosch, 200237.
  • Liddell, H. G., Scott, R., A Greek-English lexicon, Oxford, Oxford University press, 19969.
  • Lejaune, M., Phonétique historique du mycénien et du grec ancien, París, Klincksieck, 1972.
  • VV. AA., Νεοελληνική γραμματική, Atenas, Οργανισμός Εκδοσέως διδακτικών βιβλίων, 2005.
  • VV. AA., Griego moderno para filólogos clásicos, Atenas, Ediciones Nefeli, 1999.
Herramientas presonalis